O poartă deschisă

Ce frumos strălucesc ochii tăi

Când îi întâlnesc pe-ai mei!

Ninge cu flori de tei din cerul de azur

Când un sărut îți fur pe negândite.

Câte clipe fericite îmi oferi iubite!

Emoțiile puternice nu pot fi stăvilite,

Furtunile sentimentelor nu pot fi oprite,

Iubirea noastră nu are bariere, nici limite.

Căldura din inima ta

Poate topi ghețarii din Antarctica,

În inima mea nu mai e frig și ceață 

De când te-am cunoscut.

Mi-ai împlinit dorințele, 

Mi-ai colorat visele,

Nu mi-ai înșelat niciodată așteptările,

Orhideele din Grădina Bucuriilor 

Înfloresc în fiecare zi 

Căci știi cum să ai grijă de mine, de ele.

Când degetele-ți fine 

Se plimbă prin păru-mi făcut inele

Ploi de stele cad în miez de noapte

Peste fluturii iubirii ținuți în captivitate;

Dimineața, la ora șapte,

Buzele-ți roșii ca două cireșe coapte

Se lipesc de buzele-mi dulci, catifelate,

Și cu greu se mai dezlipesc...

Cât te iubesc nu mai e nevoie să îți spun,

Ești cel mai bun arhitect, 

Trasezi liniuțe de unire între noi

Când timpul trece prea încet;

Evadez din cercul meu

Și mă mut în pătrățelul tău,

Tot ce este rău, dispare, soarele răsare, 

O poartă mare se deschide în Paradis;

Sufletul meu cuprins de dor

E sedus de șoaptele tale de amor,

Îngerii cântă în cor, 

Se risipește orice nor din mintea mea

Când îmi spui că sunt și voi rămâne 

Jumătatea ta.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Poeme de amor