O mie de cuvinte

Uneori, iubesc tăcerea ta,
Chiar și privirea-ți nu prea senină
Când nu-i lumină în zori
Și nu se-aude fâlfâit de aripi de cocori.

Adeseori, când nu sunt nori,
Te-acopăr cu zeci de sărutări,
Caut comori ascunse în sufletul tău,
Vreau să te feresc de orice lucru rău.

Îți pun petale de flori sub pernă
Să dormi liniștit, să nu visezi urât
Când noaptea vine ca o hoață
Și Moș Ene te mângâie pe față.

Mă trezesc de dimineață înaintea ta,
Îți pun cafeaua pe noptieră,
Țigările lângă scrumieră,
Un sandvici cald
Și-un trandafir roșu pe masă,
Să-ți fie drag să stai acasă.

Mă faci să mă simt frumoasă
Când mă măsori
Din cap până-n picioare,
Soarele subit răsare,
Nici urmă de ninsoare nu mai văd,
În sufletul meu e prăpăd!

Te iubesc mai mult 

Decât îți poți imagina,
Ești ca un curcubeu care apare
După o ploaie de mărgăritare,
La pieptul tău aș sta o veșnicie
Chiar dac-ar trebui să plătesc chirie.

O mie de cuvinte frumoase 

Dac-aș pune pe foi veline, 

În zilele mele bune,
Nu ar ajunge să descriu
Iubirea imensă ce ți-o port...

Știu c-ai fi de acord cu orice-aș spune,
Dragostea are un singur nume,
Nu putem face glume pe seama ei,
Căci ne tratează ca pe doi porumbei.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii