Foaia de parcurs

Ochii tăi, ca două stele

Strălucesc în nopțile senine,

Degetele-ți fine de pianist

Mi-au șters de pe obraji adesea

Lacrimile de ametist;

Trupul tău de zeu neînfricat

E îmbrăcat în straie de lumină,

Ești ca o mină de aur,

Scumpul meu tezaur.

Când nu ești lângă mine, 

Mă rătăcesc prin gânduri,

Îmi invadează mintea 

Sutele de cuvinte, zecile de rânduri 

Pe care mi le-ai scris anul trecut,

Când sufletul ți-era abătut.

De curând, Trenul fericirii a trecut,

Dar nu a oprit în stația mea,

Fără tine viața e grea, 

Mă doare inima că nu te pot vedea!

Soarele pleacă încet înspre apus,

Ți-am spus că te iubesc nespus?

Tu ești foaia-mi de parcurs 

Pe care o bifez în fiecare zi...

Cu tine în vise,

Intru pe porți deschise,

Merg pe drumul iubirii 

Cu viteze nepermise,

Zbor peste munți peste câmpii,

Ca-n ale mele nevinovate poezii;

De-ai ști ce dor îmi e de tine

Ai veni îndat' la mine,

N-ai mai sta o clipă pe loc,

Ai face parte iar din al meu joc,

Căci doar eu îți port noroc!

Autor ✍️ Crisastemis

Din Volumul - Aromă de Amor