Suflete pereche

Demult, cândva, 

Veneai seara, la fereastra mea,

Îmi cântai balade de iubire,

Nu era nicio deosebire

Între ochii mei și-a ta privire,

Iubirea noastră nu era o nălucire,

Era un drum ușor și scurt

Spre izbăvire;

Ție-ți plăcea înfățișarea mea, 

Mie-mi plăcea vocea ta,

Mă făceai fericită, te făceam fericit, 

Erai uimit de tot ce ni se întâmpla,

Lumea nu ți se mai părea atât de mică;

Noi doi, iubeam aceeași muzică,

Făceam meditații la Fizică,

Citeam cărți despre Metafizică,

Mergeam la aceleași spectacole,

Scriam tot ce făceam în Oracole,

Compuneam poezii de dragoste, 

Eseuri despre viață,

Ne trezeam în fiecare dimineață, 

La aceeași oră... 

Demult, cândva, 

Erai colacul de salvare 

De care m-agățam,

Cu tine, mări învolburate traversam,

Plecam împreună oriunde,

Sentimentele mele profunde de iubire 

Se simțeau de la o poștă;

Când se apropia toamna anostă

Mă refugiam în brațele tale,

Nu-mi plăcea 

Să stau cu ploaia la taclale;

Ce clipe ideale am trăit!

Erai ca un crai frumos de la Răsărit,

Cu tine am călătorit prin vise interzise,

Făceai parte din destinul

Pe care mi-L hărăzise Dumnezeu,

Erai al meu, eram a ta; 

Tu, rază albă de lună, 

Eu, rază argintie de stea;

Demult, cândva, 

Eram jumătatea ta,

Timpul stătea pe loc

De fiecare dată 

Când mă sărutai cu foc.

Când mă strângeai 

La pieptu-ți vânjos,

Chiar și soarele era gelos...

Îți eram fidelă, îmi erai 

Credincios ca un câine;

Ți-aș fi dat și ultima mea 

firimitură de pâine,

Ultimul meu strop de apă, 

Dacă ai fi avut nevoie;

Demult, cândva, 

Inima mea era a ta,

Astăzi, sufletul meu, 

Este perechea sufletului tău.

Toate drepturile rezervate

 ✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii