Clipe albastre

Iubite, îmi sunt
Dimineţile pustii
La fel ca ale tale,
Sunt aproape egale
Suferinţele noastre;
Trec clipe albastre,
Se usucă florile albe
Din glastre;

Mai sunt şanse 

Să ne împăcăm?
Vor mai fi muzici 

Pe care să dansăm
Şi veri calde, 

De care să ne bucurăm?
Mai sunt culori, 

Cu care să pictăm iubirea?

Nu vreau ca nefericirea
Să pună stăpânire 

Pe sufletul meu
Chiar dacă tu din zeu
Te-ai transformat în zmeu,
Eu te-am iubit cu-adevărat,
Cu tine am zburat
Pe cerul înnorat sau înseninat;

Ar fi păcat să renunţăm
La o poveste-atât de frumoasă,
Ar fi trist ca din bucăţica
De iubire rămasă, să nu ne ospătăm,
Nu trebuie să fugim de iubire,
Căci fără ea, nu există fericire!


Toate drepturile
rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Culorile iubirii