Pe linia de plutire 💓

 Pe linia de plutire 

Ceața s-a așternut peste oraș,

Timpul zboară ca un fluturaș,

Se-aude susurul unui izvoraș,

Un covoraș de frunze vestejite

S-a așezat peste castanele acoperite

De stropi reci de ploaie...

Mă plimb pe cărările timpului trecut,

Nu pot uita ziua când ne-am cunoscut!

Mă împiedic de amintirile ruginii

Din toamnele triste, târzii...

Mă lovesc de bolovanii urii,

Încă sfârâie tăciunii minciunii,

Trădările tale au fost ca spinii

Care mi-au rănit inima,

Totuși, sufletul meu te vrea!

Plecarea ta, a luat cu ea

Și-o parte din liniștea mea, 

Clipele de fericire

Parcă au fost o simplă nălucire,

Dar eu sunt încă pe linia de plutire!

De sub geana nopţii,

Întunericul coboară

Peste lacătele porţii iubirii

Care-s acum închise,

Calc pe cioburi de vise, 

Luminile sunt stinse-n Univers;

Mă opresc un minut din mers,

Văd un sens giratoriu,

Mă simt ca-ntr-un purgatoriu,

Sufletul îmi arde de dor;

Abia aștept să văd lumina zorilor!

Ma gândesc la tine zi și noapte,

Iubirea, mă duce cu ea departe,

Ochii-mi se deschid ca două ferești,

Parcă simt tot ce gândești;

Când mă uit în spate,

Văd apele tale tulburate,

Brațele-ți nu mai sunt calde,

Ochii-ți sunt ca două smaralde,

Dar nu mai vor să se scalde 

În lumina ochilor mei!

În mintea ta, sunt doar 

O condamnată fără vină,

Dar eu mă simt eroină 
În lupta cu viaţa,

Încă nu mi-am pierdut speranţa

Că furtuna din sufletul tău se va opri;

Știu că te vei întoarce într-o zi!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis

Din Volumul - Castele de nisip