De la cer, până la pământ

Iubitul meu,
În jurul tău
Am desenat un cerc,
Şi-un drum pe care
Doar eu să merg,
Apoi am trasat
O linie între noi,
Pe care să o trecem
Amândoi,
Când vom fi
Ameninţaţi de ploi.

Iubitule,
Eu am pictat o floare
Şi ţi-am pus
Un semn de întrebare,
Mă iubeşti
Cât te iubesc eu oare?
Iubirea mea
Nu stă în galantare,
E cea mai preţioasă floare.

Iubirea mea are valoare,
Nu e un bulgăre de sare
Care se va topi,
Când cu apa se va contopi.

Iubirea pentru tine,
Va creşte zi de zi,
Din inima mea,
Nu se va urni,
Iubitul meu, de-ai ştii,
Ce fericită mă faci
În fiecare zi!

Doar cu tine pot pluti
Printre stele mii şi mii,
Doar cu tine pot fugi
Peste munţi, peste câmpii,
Iar prin lanuri aurii
Ne jucăm ca doi copii.

Tu iubite, altul nu,
Doar tu-mi cunoşti sufletul,
Mă iubeşti aşa cum sunt,
De la cer, până la pământ!


© Crisastemis
Din Volumul – Ecouri de suflet