Doar a ta

Astăzi, am plâns din nou
Când m-am gândit la tine,
Plâng chiar şi acum, când seara vine,
Tristeţea îşi crează poteci fine
Printre amintirile din mine,
Care acum îmi par străine.

A zburat ca un fulg iubirea,
Iar fericirea,
Poate a fost doar un vis
Care acum, e într-un sertar închis.

Totuşi, sufletul meu e aprins,
Dorul ce mă macină,
E uneori de necuprins,
Iubirea pentru tine,
Din nou m-a învins.

Mă uit la fotografia ta
Şi ca de obicei, lacrimi
fierbinţi cad peste ea,
Săgeata iubirii,
e încă în inima mea,
Nu pot scăpa de ea,
Chiar dacă uneori aş vrea.

De când ai plecat,
Universul meu s-a tulburat,
Mă plimb pe drumul vieţii,
De la un capăt la celălat.

Sufletul mi-e înfometat
ca un câine turbat
Aşteptând ziua de mâine,
Poate va primi dragoste
în loc de apă şi pâine.

Ochii mei trişti, te caută neîncetat,
Paşii mei vor să meargă
doar pe unde tu ai călcat,
Drumul ce încă nu s-a terminat
Mi se pare când lung, când lat,
Mă rătăcesc în oraşul prea aglomerat,
Gândindu-mă că m-ai uitat.

Aş vrea să te întorci în viaţa mea,
Să te îmbrăţişez cu toată dragostea,
Aş vrea să nu mă mai doară lipsa ta,
Chiar dacă sunt vechi rănile lăsate de ea.

Nu îmi doresc altceva,
Doar să te privesc aş vrea,
Apoi cu mine te-aş lua,
În lumea tăcută a mea.

Pe tâmplele-ţi ninse,
De mii de ori te-aş săruta,
O clipă de iubire ţi-aş fura,
Chiar dacă poate, tu nu m-ai lăsa...

Mi-e un dor nebun de vocea ta,
Parcă o aud şi-acum,
Cum lângă mine fremăta...
Mi-e dor de mâna care-ţi tremura
Când trupul mi-l atingea...

Mi-e dor de privirea ta, care mă mângâia
Când noaptea peste noi cobora,
Mi-e dor de sărutarea-ţi blândă ce se aşeza
Pe pleopa-mi dreaptă, obosită,
De sub care îmi cădea
O lacrimă de fericire, ce aluneca
Pe obrazu-mi îmbujorat de catifea.

Mi-e dor de tine iubirea mea,
La tine niciodată nu voi renunţa,
Vraja iubirii ce ne-a legat cândva
Nu se poate dezlega!
Tu vei rămâne doar al meu,
Eu voi rămâne doar a ta.


© Crisastemis
Din Volumul - Ecouri de suflet