O mie de ani

Pe malul lacului de-argint
Când e liniște în Infinit
Cu tine mi-aș dori să mă plimb,
În brațe mi-ar plăcea să te cuprind
Să nu-ți mai dau drumul
Chiar dac-ar veni taifunul.

Lângă Moara cu Noroc
Te-aș săruta cu patimă, cu foc,
Te-aș lua în grabă de mijloc,
Am intra din nou în al iubirii joc
De fiecare dată când grânele se coc.

Fire verzi de busuioc ți-aș pune sub pernă
Ca-n epoca străveche, nu modernă,
Cu vechea-mi lanternă
Ți-aș lumina cărările din vise
Când stele rozalii nu ar ieși
Dintre norii negri sau cenușii.

Sub raze aurii de soare
Pe un țărm frumos de mare
Cu tine-aș sta ore întregi,
Am inventa alte legi, alte obiceiuri;

Cu cerneluri fermecate
Aș scrie despre clipele minunate
Petrecute-n doi în fiecare noapte,
N-aș șterge cu buretele uitării
Caldele-ți șoapte de iubire.

Cu acuarele unicate
Aș picta pe coli imaculate de hârtie
Fluturi și flori de iasomie,
O mie de ani te-aș ține în preajma mea,
N-aș renunța pentru nimic în lume
La iubirea ta.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori