Ultima ta scrisoare

Sunt atât e tristă
că nu mi-ai scris
demult nicio scrisoare,
Oare m-ai uitat
sau mi se pare?
Mă pierd încet în
dezamăgire...
A fost iubirea noastră
doar a mea închipuire?

Eu ți-am dat în dar
toată iubirea,
Chiar și acum,
a ta este inima mea.
Nu știu de ce
din viața mea ai fugit,
Nu înțeleg unde am greșit.

Să fie de vină
bunătatea mea?
Am greșit cumva
când mi-am lăsat călcată
în picioare demnitatea?
Sunt de vină eu,
că te-am iertat mereu?

Strâng la pieptul meu
ultima scrisoare de la tine
Cu gândul că ești lângă mine,
Citesc ultimele tale rânduri
Și-mi trec prin minte
mii de gânduri...

Mi-ai scris că mă iubești,
că te vei întoarce înapoi,
Că vom trăi clipe eterne
amândoi,
Că vom putea trece
peste furtuni și ploi.
Dar a trecut atâta timp,
Nu pot să mă mai bucur
de niciun anotimp.

Când e primăvară
Tristețea în suflet
mi se strecoară,
Vara îmi doresc
să fim împreună,
Toamna, în mintea mea
este furtună,
Iarna, de dorul tău
sunt nebună...

Mi-e greu fără tine
în viața mea,
Ce goală îmi este inima...
Nu credeam că iubirea
poate fi trecătoare,
Nu știam că singurătatea
doare atât de tare.

 © Crisastemis