De-ar trece timpul mai încet,
De l-am putea avea berechet,
De i s-ar rupe-acele aripioare
Să nu mai fie-n stare să zboare...
Dacă Drumul Vieții ar fi mai lung
Fericirea n-ar fi ca Floarea de Crâng,
Am găsi-o la orice pas,
Nu ne-ar trebui hartă sau compas.
De ne-am ruga-ntr-un glas
În zilele ce ne-au rămas
Preabunului, Ziditorului,
Îngăduitorului, AtoateCreatorului,
Am avea surprize minunate,
Cărările nu ne-ar fi întortocheate,
Traiul ne-ar fi liniștit
C-un Tatăl Nostru des rostit...
Dacă iubirea necondiționată
Ar fi de toată lumea uzitată,
Dacă bunătatea n-ar fi ceva rar,
De n-am depinde de fusul orar...
De nu am pierde clipe în zadar
Și-am ști să ne bucurăm de orice dar
Primit de la Dumnezeu cel Mare,
N-am mai avea nicio supărare.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Printre rânduri

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu