În zilele ce ne-au rămas

De-ar trece timpul mai încet,

De l-am putea avea berechet,

De i s-ar rupe-acele aripioare 

Să nu mai fie-n stare să zboare...

Dacă Drumul Vieții ar fi mai lung

Fericirea n-ar fi ca Floarea de Crâng,

Am găsi-o la orice pas,

Nu ne-ar trebui hartă sau compas.

De ne-am ruga-ntr-un glas

În zilele ce ne-au rămas 

Preabunului, Ziditorului,

Îngăduitorului, AtoateCreatorului,

Am avea surprize minunate, 

Cărările nu ne-ar fi întortocheate,

Traiul ne-ar fi liniștit

C-un Tatăl Nostru des rostit...

Dacă iubirea necondiționată 

Ar fi de toată lumea uzitată,

Dacă bunătatea n-ar fi ceva rar,

De n-am depinde de fusul orar...

De nu am pierde clipe în zadar

Și-am ști să ne bucurăm de orice dar

Primit de la Dumnezeu cel Mare,

N-am mai avea nicio supărare.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Printre rânduri