Tu, Cel care din iubire ne-ai creat,
Cu atenție, din lut ne-ai modelat,
Ai pus suflare de viață-n noi,
Ne-ai îmbrăcat, că eram goi...
Tu, Cel care ne porți de grijă mereu,
Ne treci cu bine peste ce e greu,
Ne deschizi ochii în zori
Să vedem ale răsăritului culori...
De rele multe ne ferești,
De cele de trebuință nu ne lipsești,
Faci ca recoltele să fie bogate,
Să ne bucurăm din plin de toate...
Ne umpli hambarele cu grâne,
Înmulțești făina pentru pâine,
Faci să plouă când e cazul,
Alungi imediat necazul...
Tu, Cel care însemni Tot,
Stăpâne, Dumnezeule Savaot,
Rămâi în continuare,
Mai ales acum, că-i Postul Mare,
Lângă copiii Tăi cuminți
Ce nu se gândesc la arginți
Sau la lucrurile materiale,
Ci la cele de folos, spirituale;
Învăluie-i în Lumina-Ți Divină
Pe cei ce cu smerenie Ți se închină,
Fii al lor Îndrumător, Sprijinitor,
Pân' la sfârșitul vremurilor!
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu