Florile superbe de primăvară
Cu-al lor parfum mă îmbătară,
Cu gura căscată mă lăsară
Nu pentru prima oară.
Grijile, subit mă părăsiră,
O gazdă mai bună ca mine găsiră,
Nostalgia nu-mi mai este musafiră
De când anumiți fiori mă năpădiră.
Bucuriile cu zecile-mi umplură
Casa frumoasă a inimii ce-i pură,
Zilele furtunoase, gata, trecură,
Cele minunate-abia-ncepură.
Chiar de-s variații de temperatură
N-am ce să-i reproșez Mamei Natură,
Mă inspiră când e vorba de pictură
Și desigur, de literatură.
Sunt fericită peste măsură,
N-am în suflet nicio fisură,
Mugurii speranțelor crescură,
Negurile îndoielilor dispărură.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Printre rânduri

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu