Iubire nemuritoare

Iubite, dacă-mi permiți, 

Am să fiu pe veci cu tine,

N-am să-ți cer arginți, nici avere,

Ci doar clipe de plăcere

Căci inima-mi plină de dor,

Iubire cere...

Eu am să-ți ofer mângâiere,

Voi fi ca o blândă adiere 

Vara, când va fi arșiță mare,

Am să te las să sorbi din mine 

Ca dintr-o băutură răcoritoare

Când razele aurii de soare 

Se vor oglindi în mare;

Iubite, te poți agăța de mine 

Ca de o plantă agățătoare,

Poți sta la umbra mea 
Odihnitoare în zorii dimineții, 

Sau ziua, în amiaza mare,

Îți pot fi barcă de salvare 

În clipele de disperare;

Nu vreau să te mai văd plângând,

Vreau să te văd râzând, dansând,

Nu fii ca o frunză rătăcită-n vânt

Când iarna-ți bate în fereastră,

Nu renunța la povestea noastră!

Poartă-mă în inima ta, în al tău gând,

Cum te port eu mereu în sufletul meu!

Hai să ne-ntâlnim pe Strada iubirii

Când nuferii sunt în floare,

Când stelele sunt strălucitoare!

Hai să călcăm tristețea 
În picioare, să ne iubim 

Printre semne de întrebare

Când luna albă apare pe întinsa zare,

Când frunzele de stejar 
Nu sunt uscate, când pădurile 

Nu sunt prădate de hoți!

Iubite, nu trebuie să fim 
Ca doi roboți, trebuie să fim 

Plini de viață amândoi

Ca cei mai neînfricați eroi,

Să ieșim triumfători din orice război;

Nu trebuie să ne temem 
De zăpezi, nici de viscol, nici de ploi, 

Căci dacă dragostea trăiește-n noi,

Putem sădi altoi de soi 
În Grădina fericirii.

Iubite, dacă-mi permiți,

Am să-ți așez fotografia 

Lângă icoanele cu sfinți

Căci te iubesc prea mult! 

Inima mea, nu mai e a mea demult,

E doar a ta și pentru tine bate ea,

Nu pentru altcineva!

Vino iar, la ceas aniversar,
Cu-n trandafir roșu în buzunar, 
Cu-n strop de fericire-n dar,

Pe drumul perpendicular
Care ne-a unit, nu lăsa iubirea 

Să plece spre asfințit!

Fii ca o floare plină de candoare,

Împrăștie în aerul pe care îl respir

Aroma ta seducătoare,

Pune-mi petale de lumină 
Pe cărare, să nu-mi fie 
Viața istovitoare;

Tu știi că unele iubiri 
Sunt înșelătoare,

Altele-s tulburătoare, 

Ca râurile pline de de lacrimi 

Care se varsă-n mare;

Iubirea mea e plină de culoare,

Nu e alta mai profundă 
Sau mai mare,

Iubirea mea-i nemuritoare;

De la început ți-am spus,

Sufletul meu îți e pe veci supus,

Tu ești ca un miracol, ca un vis,

Iubirea ce ți-o port este de nedescris;

Tu mi-ai deschis poarta spre Paradis,

Ai închis ferestrele tristeții,

Mi-ai dat să beau 
Din Elixirul tinereții

Ca să nu-mi dispară
Frumusețea purității.

Iubite, dacă-mi permiți,

Am să te scot din ale tale minți,

Căci am să-ți dau 
Îmbrățișări fierbinți,

Vreau să uiți de tine, 
Să-ți amintești de mine

De fiecare dată când ți-e bine,

Iar când ți-e rău, 

Să mă păstrezi în sufletul tău, 

Să mă iubești cum te iubesc eu!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis 

 Din Volumul - Anotimpuri