Simțind fiorii tăi...

În poeziile-mi te-am zidit

Când inima mi-a tresărit

Simțind fiorii tăi, Iubire,

Benevol, ți-am oferit găzduire;

Cu cerneală roz adeseori

Îți puneam numele pe foi în zori

Și în miezul nopților senine

Că-i făceai sufletului meu bine;

Muză fidelă îmi erai,

În parfumu-ți mă învăluiai,

Versuri sute scoteam la lumină 

Că-mi dădeai adrenalină;

Scriam despre frumusețea ta

Floare superbă de Nu-mă-uita,

Așa cum cu drag scriu acum,

Faci parte din nou-mi volum.

Pentru tine, balsam de pus la rană,

Mi-am tocit nu doar o pană,

Am să mai tocesc destule

Că mi te-ai răspândit în celule;

De nu te-aș avea 

În prăpastia tristeții aș cădea,

Viața-mi ar fi goală ca o albă coală,

Mă bucur că te am, îmi ești vitală!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Printre rânduri