S-au întors acasă berzele,
Zboară precum zmeiele,
Vântul le cam dă de furcă,
Când suflă, nu se încurcă;
Ploaia ce cade, pic, pic,
A trezit din somn un spic
Ce adormise subit
Ieri când soarele a asfințit.
S-au întors privighetorile
Cărora le-ador trilurile,
Prin codrii verzi iar răsună
Cântece de voie bună.
Sufletu-mi e liniștit
De când iarna s-a sfârșit,
În inima-mi ce nu mai suspină
S-a instalat Pacea Divină.
S-au întors ciocârliile,
Cocorii, sturzii, mierlele,
S-a schimbat decorul hibernal,
Totu-a reintrat în normal.
Florile de cireș și de cais
Emană parfumuri de vis,
Natura se întrece pe sine
Când primăvara revine.
S-au întors speranțele,
Au dispărut în neant grijile,
Nu prea am timp de pierdut,
Am drumuri lungi de străbătut;
De fiecare clipă voi profita
Făr-a depăși nicicum limita,
Pe Marea Fericirii voi naviga,
Poze în albumu-mi voi adăuga;
În Albumul Vieții acesteia minunate
Pe care mi-am trăit-o pe jumătate,
Slavă Celui ce mi-a dat-o-n dar,
Tatăl Sfânt cel plin de Har!
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Printre rânduri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu