Ploaia de primăvară

Ropotul ploii din somn m-a trezit

Și brusc iarăși mi-am amintit 

Că totu-i de Dumnezeu orânduit;

Uneori, stropii de ploaie-mi par

Lacrimi ca boabele de mărgăritar,

Lacrimi ce nu curg în zadar

Căci curăță pământul de păcate,

Purifică aerul din zonele poluate,

Fac să fie recoltele bogate.

Ploaia de primăvară-i necesară,

E nevoie de ea ca grâul să răsară,

Viața omului să nu fie amară.

Nimic nu se poate fără Cel de Sus,

Tatăl Nostru și al Lui Iisus,

Răsăritul fără de apus.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Printre rânduri