Ropotul ploii din somn m-a trezit
Și brusc iarăși mi-am amintit
Că totu-i de Dumnezeu orânduit;
Uneori, stropii de ploaie-mi par
Lacrimi ca boabele de mărgăritar,
Lacrimi ce nu curg în zadar
Căci curăță pământul de păcate,
Purifică aerul din zonele poluate,
Fac să fie recoltele bogate.
Ploaia de primăvară-i necesară,
E nevoie de ea ca grâul să răsară,
Viața omului să nu fie amară.
Nimic nu se poate fără Cel de Sus,
Tatăl Nostru și al Lui Iisus,
Răsăritul fără de apus.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Printre rânduri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu