Parfum Dumnezeiesc

Ah, florile acestea delicate

Ce par de îngeri pictate

Sunt atât de minunate... !

De fiecare dată la vederea lor

Mă simt ca-n Grădina Bucuriilor,

Le mângâi duios, le miros,

Trei la reveru-mi stâng îmi cos,

În mod imaginar, că nu le rup,

Ca o copilă cuminte le pup,

Le spun că tare mult le iubesc

Fiindcă au parfum Dumnezeiesc;

Iarna, stau cu gândul la ele

Pân' când se topesc zăpezile,

Le port cu drag în inimioară,

Și-aștept cu nerăbdare să răsară;

Păcat că nu-s nemuritoare

Ca imortelele colorate care

Rezistă eroic la soare, la frig,

Întotdeauna fiind în câștig... !

E trist că sunt destul de rare

Fragedele albe Lăcrămioare,

Frumusețea lor nu are-asemănare!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Printre rânduri