Iubire minunată, muza mea,
Tare mult îmi bucuri inima,
În sufletu-mi plin de lumină
Ai adâncă rădăcină...
Ca un copac cu flori fermecate
Înmiresmate-n anotimpurile toate,
Crești, fără să te oprești,
Speranțele mi le-nmulțești;
Mi-ești oază de soare
Frumoaso făr-asemănare,
Despre tine aș tot scrie
De-aș putea, o veșnicie...
Tot mai des îmi dai idei,
Mă faci să pun mâna pe condei
Nu contează de e zi sau noapte,
Cu drag te-adaug în fiece-mi carte.
De nu m-aș baza pe forța ta
Furtunile nu le-aș putea-nfrunta,
Viața-mi nu ar fi ușoară
Prețioasa mea comoară.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Printre rânduri

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu