Viața-mi e-o frumoasă simfonie,
Trăiesc în deplină armonie
Cu tot ce mă înconjoară,
Sufletu-mi are aripi și zboară
Mai ales când este primăvară;
Toamna, vreo furtună dacă e,
Nicicum nu mă sperie,
Ploile ce cad în rafale
Îmi par destul de normale;
Iarna, oricât ar fi de geroasă
Nu mă poate ține-n casă,
Zeci de poteci de vise străbat
Bucurându-mă de albu-i imaculat;
Vara, de-i fierbinte uneori,
O pictez în reci culori,
Stau la umbra teilor,
Adulmec parfumul lor;
Mă îmbăt de fericire,
Și-mi rămân în amintire
Florile gingașe aurii
Ce iau forma-mi inimii.
Viața-mi este minunată,
Nu e prea aglomerată
Pentru că așa vreau eu
Ca să am timp de Dumnezeu;
Mă simt binecuvântată,
În Credință sunt bogată,
Griji, probleme, nu mai am,
Le-am aruncat pe geam
Când raze de lumină culegeam.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Printre rânduri

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu