Memorie plină

Te simt mereu 

sub pielea mea,
Mi-ai încărcat 

la maxim memoria,
Mi-e frică să apăs 

pe tasta Delete
Căci m-am mai fript cândva,
Am vrut să te arunc 

în prăpastia uitării
Dar nu am putut;

Ești ca un fruct interzis
Totuși mi-ai permis să te gust
În luna august a anului trecut
Când am petrecut câteva ore
Pe-un colț de Paradis, în vis.
Te simt ca pe o boare,
Îmi ții răcoare 

ca briza de mare
În verile dogoritoare,
Prezența ta-mi 

creează dependență,
Parfumu-ți intens 

mă îmbată zi de zi,
Ești muza perfectă
Pentru cele mai 

frumoase poezii.
Îmi curgi prin vene 

ca un râu limpede,
Uneori încet, 

alteori mai repede,
Pe drumuri abrupte 

sau nedete mă duci,
Îmi încurci ițele vieții,
Îmi furi din anii tinereții...

De-ai sta cu mine 

pân' la anii bătrâneții
Ce bine-ar fi!

Nu m-aș mai rătăci
Prin labirinturi de iluzii 

sau nostalgii,
N-aș mai fi înconjurată 

de nori cenușii,
Lacrimi argintii 

aș vărsa doar de fericire
Draga mea iubire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezia, viața mea