Lângă tine

Frumoasă era dragostea
Când pe aripi de vise ne purta,
Inima-mi era în palma ta,
Sufletu-ți pe tava mea.

Angelic era chipul tău,
Și trupul falnic,
La fel ca al unui zeu
Din legendele de demult.

"Te iubesc mult!" așa-mi spuneai
Când mă strângeai la pieptul tău;
Eu îți spuneam că te ador,
Că sunt fericită că faci parte
Din al vieții mele decor.

Luminoasă era privirea ta
Când pe trupu-mi mlădios se fixa!
Orice lacrimă de bucurie a mea
În perlă superbă se preschimba
Când buzele-ți dulci îmi întâlneau gura.

Minunată era dragostea
Când inimile ni le încătușa!
Parcă răsărea soarele în miez de noapte,
Raiul ni se părea că e atât de-aproape!

Îngeri cântau la harpe,
Mări albastre fremătau,
Munți de gheață se topeau,
Fluturi albi zburau, zburau;

Când ochii ni se întâlneau
Fiori de dor și de dorință
Prin arterele noastre
Ca pe autostradă circulau,
Nicio secundă nu se opreau.

Azi stau și mă întreb:
Cu ce jurământ să mă mai leg?
Ce pot să-ți dau în dar iubite
Când tu mi-ai dăruit ani, nu clipe,
De imensă bucurie... !?

O mie de vieți de-aș mai trăi,
Lângă tine-aș prefera
Să mă trezesc în zori de zi,
Cu toată ființa te-aș iubi
De pe întâi Ianuar'
Până la sfârșit de calendar.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii