E jale... !

Iarna aceasta parcă-i o nălucă,
Vine, pleacă; Mai bine,
Departe să se ducă!
Inima mi se usucă 

De dorul primăverii;
Tare mult aș vrea 

Să aud glasul privighetorii
Din zori până la ceasul înserării!

Lacul Morii nu e înghețat,
Dar sufletul mi-e tulburat,
Timpul curge neîncetat 

Ca un râu la vale,
Marea Neagră are valuri uriașe ireale,
E jale pe tot pământul!

Vântul șuieră ca un tren vechi,
Ecoul vocii cuiva 

Îmi răsună iar în urechi,
Lacrimi perechi întruna cad
Dintr-un ochi albastru de geam
Pe care până mai ieri cu drag priveam.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare