Credeam cândva
Că sunt ca un zid de piatră
Ce nu se poate dărâma,
Ce nu se poate dărâma,
Ca o barieră de oțel înaltă
Peste care
nu va trece nimenea,
Credeam că nu are
cine să îmi fure
Inima cu toată dragostea
din ea...
Credeam că sunt
femeia puternică,
Pașnică mai rar... războinică
Trei sute de zile din calendar;
Luptam într-un
război imaginar
Pe frontul salvării
persoanelor rănite
De Cupidon nebunul
Care nu mai trăgea
cu arcul, ci cu tunul;
Din turnul meu de fildeÈ™
Priveam lumea de sus
De la răsărit de soare
până la apus,
Până când ai apărut
și m-ai sedus;
Credeam că nu-s
ca mine multe fete
Care să poarte
în picioare ghete
Doar ca să calce
Doar ca să calce
pe lacrimi și pe regrete;
Credeam eu, subsemnata,
Că-i bună pe termen
lung armata,
Până să-mi cucerești sufletul,
Căci azi face doar ce vrei tu,
Îți este subjugat,
dragul meu comandant;
Las garda jos,
Mă simt neputincioasă,
Accept să-ți fiu mireasă!
Autor - Crisastemis
Din Volumul
Iubire fără hotare

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu