Apoi, apoi...

Strânge-mă-n brațe, 

știu că vrei, 

Numără în gând până la trei,

Flori de tei să cadă-n noapte

Peste rimele împerecheate;

Într-un minut și jumătate 

Vreau să-mi spui 

că mă iubești

Până peste poate

Căci eu te-ador, 

drag prințisor;

Așază-te cu mine pe covor

Să nu treacă timpul 

prea repejor,

Ia-mi din suflet 

o parte din dor,

Mută-l în al 

inimii tale pridvor;

Pune-mi în păr stele albastre

Că-s agitate mările vaste,

Bărcile de salvare 

sunt în așteptare,

Nu-i bai de va cădea 

din cer ninsoare.

Sărută-mi umerii goi 

și buzele moi,

Apoi, apoi, imaginează-ți 
o scenă cu noi doi

Iubindu-ne, devorându-ne,

Ca două animale 

însetate, înfometate;

Vreau să mă dai iar pe spate

Cu mângâierile-ți calde

Și șoaptele-ți de-amor fierbinți

Care valorează 

cât un munte de arginți.

Autor - Crisastemis

Din Volumul

Iubire fără hotare