Încet, încet, apropie-te discret,
C-avem timp de iubire berechet!
Lasă ploaia caldă să cadă
Peste umerii mei goi
Odată cu frunzele uscate de tei,
Lasă-mi ochii să se scufunde
În lumina ochilor tăi.
Flacăra dragostei nu se va stinge
Chiar dacă va ninge sau va veni potopul,
Snopul de fiori de dor e destul de mare,
Raza-mi de soare din suflet
nu va dispărea
Chiar dacă vremea va fi rea.
Strânge-mă în brațe, tare, tare,
Să simt că-mi fuge pământul
De sub picioare,
Vreau să prind aripi să pot să zbor,
Apoi să pun toate momentele frumoase
În cutia de aur a amintirilor.
Versuri © Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri
Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu