Iubite, în iarna asta năucitoare,
Du-mă pe un țărm de mare,
Sau pe un colț de Rai
Unde nu este ninsoare,
Vreau să aud din depărtare
Sunetul apelor curgătoare
Și glasul păsărilor călătoare;
Frumusețe răpitoare,
Fă-mi din fiecare zi sărbătoare,
Vreau să mă bucur
De cer senin, de soare,
Fă-mi inima să zboare,
Ca să uit de supărare!
Spune-mi că iubirea noastră mare
Poate distruge zgomotul
Crunt al durerii,
Promite-mi că peste norii urii
Vei pune zeci de peceți,
Că vei tăia lanțurile robiei în bucăţi,
Jură-mi că mă vei iubi în viața asta
Cât într-o mie de vieți!
Iubite, trimite săgeți otrăvite
În inimile cătrănite,
Să piară răutatea,
Să iasă la suprafață bunătatea,
Vreau să dispară tristețea,
Să ne bucurăm de frumusețea
Florilor câmpiei, de iarba verde,
De mirosul iasomiei
În fiecare primăvară,
Să ne-ndulcim viața amară!
Hai să oprim timpul,
Să-l punem să se culce,
Să nu se mai trezească
Decât atunci când muții
Vor putea să vorbească,
Sau când orbii vor putea vedea
O licărire de stea
Pe cerul albastru de catifea;
Hai să nu ne mai ascundem
După perdea, să lăsăm dragostea
Să ne învăluiască, lumina ei
Să strălucească-n noi în fiecare clipă,
Să nu facem risipă de fericire
În momentele de rătăcire!
Hai să aruncăm suferința
La răscruce de drum,
Să nu ne mai sufoce
Al său înecăcios parfum,
Hai să nu devenim legume,
Să uităm de legi, de cutume,
Să ne clădim propria lume!
Iubite, în nopțile cenușii,
Ne putem folosi
De cometele portocalii,
De steluțele-argintii,
Ca să mai scriem
Câteva volume de poezii;
Hai să nu lăsăm trandafirii iubirii
Să pălească, căci nimeni
Nu trebuie să se jertfească
Pe altarul dragostei!
Hai să hrănim cu iubire și cu mei
Pe cei doi porumbei
Din poveștile de iubire,
Să folosim liniuța de unire
De fiecare dată
Când marea iubirii e învolburată;
Hai să desenăm cu cretă colorată
Pe asfalt sufletul tău cald,
Lipit de inima mea bună,
Să facem încă un salt împreună
Până pe Marte sau pe Lună!
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Anotimpuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu