Culorile iubirii tale

Roz îmi pare viaţa
Atunci când te iubesc,
Dar se-ntunecă,
Atunci când te urăsc.

Când sunt supărată,
Lumea mi se pare
Neagră toată,
Dar când sunt fericită,
Privirea, mi-e cu aur poleită.

Când sunt singură,
Sufletul, de dor îmi tremură,
Doar iubirea ta,
Îmi colorează viaţa.

Verzi sunt ochii tăi,
Ca frunzele de tei,
Roşie e guriţa ta
Şi dulce, ca o acadea.

Când un sărut îţi fur,
Cerul este de azur,
Când te strâng cu foc în braţe,
Florile iubirii, înfloresc toate.

Amurgul violet
Se lasă peste noi încet,
Ne iubim la malul mării,
Ne bucurăm
De frumuseţea verii.

Pielea ta de porţelan,
Se schimbă în maroniu diafan
Când te ating razele soarelui,
Eşti senzual, din cap până la călcâi.

Culorile iubirii ne înconjoară
În interiorul sufletului
Şi pe dinafară,
Radiem de fericire,
Simţim ce-nseamnă împlinire.

Sub clarul alb de lună,
Ne plimbăm,
Ținându-ne de mână,
Promitem cerului şi norilor
Pufoşi de lână,
Că vom rămâne împreună.

Ne vom plimba
Cu Carul Mare,
Până dincolo de soare,
Vom face iubirii o cărare
De la răsărit,
Până dincolo de zare.

Ne vom iubi
Printre stele,
Cât va fi lumină în ele,
Vom străluci ca diamantele,
Până ne vor apune visele.

Argintii ne vor fi tâmplele,
Când ne vor acoperi iernile,
Dar ne vom bucura,
De tot ce viaţa ne va da.

Ne vom iubi,
Atât cât vom trăi,
Ne vom scălda
În oceane de bucurii,
Până când culorile iubirii
Vor păli!


 © Crisastemis
Din Volumul - Contraste