Cu sens sau fără sens

Sărută-mă iubite,
Doar tu, nimeni altul,
Să se sfărâme granitul
Şi bazaltul...

Să cadă cerul peste noi,
Să fugim de mână amândoi
Departe de orice război,
Să trecem de graniţele urii
Ca doi eroi!

Hai să dansăm
Prin ploaie goi,
Să ne spălăm de cenuşă
Şi de noroi,
Să ucidem câţiva zei,
Să devenim puţin atei...

Să credem
Doar în iubirea absolută,
Să alungăm clipă urâtă,
Să înăbuşim durerea cruntă!

Să mai vărsăm
O lacrimă măruntă
Peste ultima redută,
Să ne lungim
Viaţă prea scurtă.

Să crape răutatea-n patru,
Să uităm de crize, de psihiatru,
Să dărâmăm un amfiteatru,
Să nu mai jucăm atâta teatru!

Să ne vindecăm inimile
De boala ce zace în ele,
Să purtăm la gât mărgele,
În loc de tinichele...

Să facem un snop de nuiele
Din suferinţele tale şi ale mele,
Să biciuim trădările,
Să distrugem minciunile!

Sărută-mă iubite,
Cu patimă şi foc,
Tu-mi eşti destin,
Tu-mi eşti noroc...

Aruncă-mă
De pe un bloc,
Dar prinde-mă-n
Braţe ad-hoc,
Nu mă lăsa deloc!

Iubeşte-mă
Cum nu ai mai iubit,
Sărută-mă
La margine de Infinit...

Pierde-mă
Prin Univers,
Găseşte-mă
În al timpului mers...
Iubeşte-mă,
Cu sens sau fără sens!

© Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără sfârșit