Autostrada iubirii

A trecut toamna
Cu ploi şi frunze ruginii,
Se apropie iarna
Cu steluţe argintii.

Inima mea aşteaptă
O vară caldă de vis,
Sufletul meu
Vrea să zboare
Spre Paradis...

Iubite,
Mi-ai promis că vei veni,
Că ne vom bate ca doi copii
Cu bulgări de zăpadă...
Dar nu e nimeni pe stradă,
Mă rătăcesc
Într-o busculadă de idei...

Caut urmele paşilor tăi,
Dar mă împotmolesc
În paşii mei,
Mi-e dor de ochii tăi,
Dar îmi amintesc
Cât au lăcrimat ochii mei...

Doar un crâmpei
Din focul dragostei
Mai arde,
Emoţiile s-au împrăştiat
Ca nişte hoarde
De tătari...

Ninge cu fulgi mari,
Cârdurile de lopătari
Zboară spre ţările calde,
Cerul fericirii nu mai e plin
De smaralde...

Trec clipe grele,
S-au rupt câteva corzi
Ale viorii inimii mele...
Doar un mănunchi
De sentimente mi-a rămas,
Iubirea, pe altă planetă
A făcut popas,
Durerea, nu mai are glas.

Am obosit să te aştept,
Crivăţul suflă încet,
Câte un mic regret
Se-aşterne ca zăpada
Pe drumul meu drept...

Dar raza lunii
Mă va lua
Din mijlocul furtunii,
Voi ajunge
Pe Autostrada iubirii,
Departe de vuietul pădurii.


© Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără sfârșit