Pe culmile fericirii

Azi-noapte, o privighetoare cânta

Sub fereastra din odăița mea,

Iubitul îmi șoptea la ureche 

Că formăm o pereche de vis;

Cu sufletul deschis,

Am scris o poezie de amor

Despre dorul călător 

Și despre un izvor nesecat de iubire.

Un fir subțire de lalea 

Se încăpățâna să stea drepți în fața mea,

Am pus câțiva ghiocei lângă albele foi

Pe care mi-am așternut 

gândurile frumoase;

Mi-am amintit că-n zori, la ora șase

Primăvara își lăsase rochia-i înflorată 

La mine la poartă, căci știe că o ador,

Doar e muza îndrăgostiților!

Timpul, ca de obicei era în trecere,

Dar a stat cu noi oleacă la petrecere;

Dintr-o dată s-a făcut tăcere,

Am simțit o caldă mângâiere,

Apoi o respirație, ca o adiere de zefir,

Două buze catifelate, 

Parfumate ca petalele de trandafir

Mușcau din buzele-mi dulci, 

ca-ntr-un delir.

Din inima-mi mare, fluturi albi și roz,

Spre Infinit au început să zboare,

S-au lovit în drumul lor 

De câteva semne de întrebare,

Dar n-am spus nimic,

M-am lăsat dusă de valul iubirii

Ca să ajung pe culmile fericirii.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii