O Capodoperă de Artă

Această iubire năucitoare
Trece peste bariere și hotare,
E cât un ocean, nu cât o mare,
Nu se topește ca un bulgăre de sare,
Căci lacrimi amare nu ne cad pe-asfalt.

Această iubire cât un munte înalt
Se desfășoară într-un decor mirobolant,
Îngeri cu aripi albe de mătase
Zboară printre cuvintele noastre duioase,
Sute de versuri frumoase punem pe hârtii
În zilele senine cu raze de soare aurii.

Această iubire a noastră
E o fereastră deschisă spre cer,
Prețios, unic giuvaer
Pe care îl păstrăm la loc de cinste
În sufletele noastre neînvinse de furtuni.

De luni până luni
Ne spunem adevăruri, nu minciuni,
Suntem buni, înțelegători,
Nu călcăm pe cadavre, nici pe flori,
Zilele obișnuite, pentru noi sunt sărbători.

Ca doi bujori sunt obrăjorii mei,
Ca frunzele verzi de tei sunt ochii tăi
Din care sar scântei
Care aprind focul dragostei
Ce nu se stinge niciodată.

Această iubire minunată
Scoasă din condei
Nu-i opera unor zei, e a lui Dumnezeu,
Binefăcătorul meu și-al tău,
El ne-a binecuvântat de la început,
Ne-a dăruit mai mult decât am fi vrut;

Această iubire de demult
Va dăinui peste timp,
Nimeni nu va putea să ne despartă
Căci împreună am creat
O Capodoperă de Artă!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii