Ecoul iubirii noastre

Te strâng în brațe 

în fiecare seară
Când liniștea 

din Univers coboară,
Ți-acopăr buzele 

cu buzele mele,
Îți simt respirația 

mirosind a micșunele;

Îți pun pe pat petale de roze
Să-ți vindec ale inimii echimoze,
Fac poze cu noi... goi,
Ca două foi albe de hârtie.

Flacăra dorinței este vie,
Inima-mi nu mai e pustie,
E plină de dragoste și dor
De când îmi ești ca un înger păzitor.

În voaluri de iubire te înfășor
Până la ivirea zorilor,
Niciun fior nu vrea să plece
Din al sufletului meu pridvor.

Ești ca primăvara, 

pe care o ador,
Pentru tine-am compus 
Balada îndrăgostiților,
Flori de nufăr, 

de cireș și de măr
Am pus pe lanțul gros al amintirilor.

Ecoul iubirii noastre se aude
Chiar și de urechile aproape surde
Ale timpului ce trece
Ca vântul iernii, 

nepăsător și rece;

Zece vieți de-aș mai avea
Lângă tine-aș sta iubirea mea,
Tu ești tot ce îmi doresc,
N-am să încetez nicicând 

să te iubesc!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii