Cortina nopții

Întunericul, în lumină se preface,
Fericirea iese din găoace ca un pui,
Uit de gustul amărui al trecutului...
Încetișor, pui mâna-ți dreaptă
Pe fruntea fierbinte a mea,
Cu mâna-ți stângă dai la o parte
Un colțisor alb de perdea; Bolta e senină,
Luna Plină ne zâmbește de la fereastră,
Trandafirii roșii stau liniștiți în glastră;
Frigul nu mai e frig,
Lumânările aprinse nu se sting.
Când numele ți-l strig
Lacrimi de bucurie curg pe obrajii-ți palizi;
Te scuzi, încerci să mă amuzi,
Se vede că ești emoționat...
Îmi spui că ai visat adeseori
Că am zburat ca doi cocori până la nori
Într-o primăvară minunată
Și am intrat pe-aceeași poartă deschisă
Care ne-a dus în Rai... Degetele-ți fine
Se plimbă prin părul meu bălai,
Mă îmbrățișezi, mă săruți, te îmbujorezi;
Ca doi amorezi, privim aceeași stea,
Cortina nopții cade peste scena
În care Eros face din noi ce vrea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii