În Anotimpul Fericirii

Sărută-mă în orice clipă cruntă
Așa cum zefirul de primăvară mă sărută
Pe buzele-mi uscate adeseori,
Mângâie-mi obrajii rumeni
La fel cum stropii mari de ploaie
Mi-i mângâie uneori;

Ridică-mă până la cer
În Anotimpul Fericirii,
Căci trandafirii înfloresc
Atunci când din gura-ți dulce
Răsună ecoul unui "Te iubesc"
Spus cu voce tare;

Îmbrățișează-mă
Ca pe un val blând de mare,
Sărută-mă cum razele de soare
Sărută-n zori pământul,
Nu te dezlega de jurământul
făcut cândva;

Iubește-mă ca pe lumina ochilor tăi,
Ca pe parfumul florilor de tei,
Lasă flacăra dorinței să ardă,
Nu te mai ascunde după nicio perdea,
Rămâi jumătatea mea.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii